1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

2Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

3Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

4Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

5mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

6Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

7Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.

8Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

9A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

10Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

11Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

12Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

13Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

14A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.

15Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

16El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

17m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

18Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

19El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

20Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

21căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

22Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

23Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.

24Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

25Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

26cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

27Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

28Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

29Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

30Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

31Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

32Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

33El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

34El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

35Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

36Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.

37Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

38Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

39Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

40Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

42Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

43Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.

44El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

45Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

46Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

47Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

48şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

49Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.

50El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.