1Adu-le aminte să fie supuşi stăpînirilor şi dregătorilor, să -i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, 2să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blîndeţă faţă de toţi oamenii. 3Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urîndu-ne unii pe alţii. 4Dar, cînd s'a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, 5El ne -a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt, 6pe care L -a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mîntuitorul nostru; 7pentruca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii vecinice. 8Adevărat este cuvîntul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentruca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintîi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni! 9Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sînt nefolositoare şi zădarnice. 10După întîia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, 11căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, dela sine fiind osîndit.

12Cînd voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, grăbeşte-te să vii la mine în Nicopoli, căci acolo m'am hotărît să iernez. 13Ai grijă de legiuitorul Zena şi Apolo să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebuie pentru călătoria lor. 14Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintîi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori.

15Toţi cei ce sînt cu mine îţi trimet sănătate. Spune sănătate celorce ne iubesc în credinţă. Harul să fie cu voi cu toţi! Amin