1Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel: 2,,Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre muntele Seir, prooroceşte împotriva lui,

3şi zi: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind mîna împotriva ta, şi te prefac într'o pustietate şi într'un pustiu!

4Îţi voi preface cetăţile în dărîmături, vei ajunge o pustietate, ca să ştii că Eu sînt Domnul!

5Pentrucă aveai o ură vecinică, şi ai doborît cu sabia pe copiii lui Israel, în ziua necazului lor, în vremea cînd nelegiuirea era la culme, 6de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sînge, şi te va urmări sîngele; fiindcă n'ai urît sîngele, de aceea sîngele te va urmări. 7Voi preface muntele Seir într'o pustietate şi într'un pustiu, şi voi nimici cu desăvîrşire din el şi pe ceice se duc şi pe ceice se întorc. 8Îi voi umplea munţii cu morţi; şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate puhoaiele tale. 9Te voi preface în nişte pustietăţi vecinice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.

10Pentrucă ai zis: ,Aceste două neamuri, şi aceste două ţări vor fi ale mele, şi le vom lua în stăpînire!` măcar că Domnul era acolo, 11de aceea pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mînia şi urgia, pe cari le-ai arătat şi tu, în ura ta, împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, cînd te voi judeca. 12Vei şti însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile, pe cari le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, cînd ai zis: ,Sînt pustiiţi, şi ne sînt daţi ca pradă!` 13V'aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre, şi v'aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!`` 14Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Cînd toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într'o pustietate! 15Din pricina bucuriei pe care ai simţit -o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu sînt Domnul.