1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.

2Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.

3Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.

4Ferice de cel pe care -l alegi Tu, şi pe care -l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.

5În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mîntuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării!

6El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere.

7El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.

8Ceice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.

9Tu cercetezi pămîntul şi -i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:

10îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.

11Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.

12Cîmpiile pustiei sînt adăpate, şi dealurile sînt încinse cu veselie.

13Păşunile se acopăr de oi, şi văile se îmbracă cu grîu: toate strigă de bucurie şi cîntă.