1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

2Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.

3Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.

4Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

5Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.

6Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

7ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

8Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).

9Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

10ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

11Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

12Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.

13Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

14Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

15Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,

16la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

17Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:

18da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,

19ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

20Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,

21n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

22Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

23Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

24Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

25Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.

26Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!