1Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

2,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

3Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

4Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

5Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

6Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

8Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

9Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

10Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

11Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

12Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

13Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

14,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

15Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

16cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

17Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

18ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

19cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

20,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

21Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

22El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

23aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

24Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

25Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

26şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

27Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

28şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

29Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

30Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

31Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

32Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

33Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

35El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```