1Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,

2dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,

3fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.

4Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!

5Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...

6Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!

7Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;

8totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.

9Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?

10Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!...

11Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

12Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

13clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.

14Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri.

15De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.

16Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:

17ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat,

18inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,

19martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.

20Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

21leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.

22Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!

23Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.

24Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.

25N'o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.

26Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde... o cursă unui suflet scump.

27Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?

28Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?

29Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.

30Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;

31Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.

32Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.

33Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.

34Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;

35nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.